Simptome, transmitere și diagnostic al leucozei enzootice bovine

iulie 9, 2024

Leucoza enzootică bovină, o maladie insidioasă ce afectează animalele din specia bovină, reprezintă o preocupare majoră pentru fermieri și medicii veterinari. Deși poate fi asimptomatică în fazele incipiente, boala poate evolua spre forme severe, afectând negativ sănătatea animalelor și productivitatea fermelor.

În acest articol, vom explora în detaliu simptomele, modalitățile de transmitere, diagnosticul și metodele de gestionare și prevenire a leucozei enzootice bovine.

Ce este leucoza enzootică bovină?

Leucoza enzootică bovină este cauzată de virusul leucozei bovine (BLV), care face parte din familia Retroviridae și genul Deltaretrovirus. Această boală este întâlnită la nivel global și afectează în special vacile, deși și bovinele masculine pot fi infectate.

Simptomele bolii pot varia și pot include scăderea producției de lapte, pierdere în greutate, slăbiciune generală, anemie, tumori subcutanate și disfuncții ale sistemului imunitar.

Un aspect important al leucozei enzootice bovine este că multe dintre animalele infectate nu prezintă simptome evidente, ceea ce face ca boala să poată fi transmisă în mod inadvertent prin intermediul sângelui sau al laptelui. Infecția poate să persiste în organism timp îndelungat, iar animalele infectate pot deveni purtătoare cronice ale virusului.

Controlul leucozei enzootice bovine poate include măsuri precum testarea animalelor pentru depistarea infecției, identificarea și eliminarea animalelor infectate din efectiv, precum și implementarea măsurilor de biosecuritate pentru a preveni răspândirea virusului în fermele de bovine.

Modul de transmitere a bolii

Leucoza enzootică bovină este transmisă în principal prin contactul direct cu sângele sau secrețiile contaminate ale animalelor infectate. Există mai multe căi prin care virusul poate fi transmis între animale, precum:

Transmitere verticală: Virusul poate fi transmis de la mamă la pui în timpul nașterii sau prin consumul de colostru infectat;.
Transmitere orizontală: Acesta este cel mai comun mod de transmitere și poate include:
- Contactul direct între animalele infectate și sănătoase, cum ar fi prin luptă, montă sau prin contactul cu sângele din răni sau în timpul intervențiilor medicale;
- Transmiterea prin intermediul echipamentelor veterinare nesterilizate sau a acelor folosite pentru tăiere sau injectare;
- Transfuzii de sânge sau utilizarea produselor din sânge contaminate cu virusul leucozei bovine.

Transmitere sexuală: Virusul poate fi transmis de la un animal infectat la altul prin contact sexual;
Transmitere prenatală: Infecția poate fi transmisă de la o vacă gravidă la fetusul în dezvoltare, iar această transmitere poate duce la nașterea unui vițel infectat.

Este important să se acorde atenție măsurilor de prevenire a transmiterii bolii, cum ar fi testarea regulată a animalelor pentru detectarea infecției, evitarea contactului direct între animalele infectate și sănătoase, sterilizarea echipamentelor medicale și aplicarea unor bune practici de igienă în fermele de bovine.

Diagnosticul leucozei enzootice bovine

Diagnosticul implică de obicei o combinație de metode clinice, de laborator și de imagistică. Iată câteva modalități comune de diagnostic:

Evaluarea clinică: Medicul veterinar poate lua în considerare simptomele clinice ale bolii, cum ar fi scăderea producției de lapte, pierderea în greutate, tumori subcutanate sau alte semne de disfuncție;
Teste serologice: Aceste teste detectează prezența anticorpilor specifici pentru virusul leucozei bovine în serul sanguin al animalelor. Testele serologice pot fi utilizate pentru a identifica animalele infectate, chiar și în absența simptomelor clinice;
PCR (Reacția de Polimerizare în Lanț): Această metodă detectează direct materialul genetic al virusului în mostrele de sânge sau țesuturi ale animalelor. PCR-ul poate oferi o confirmare rapidă a infecției și poate fi util în cazurile în care teste serologice sunt incerte sau contradictorii;
Imunohistochimie: Această metodă implică identificarea antigenelor virale în țesuturile animalelor infectate, adesea folosind o combinație de anticorpi specifici și tehnici de colorare;
Radiografie și ecografie: Imagistica medicală poate fi utilă în detectarea leziunilor asociate cu leucoza enzootică bovină, cum ar fi tumori ale organelor interne.

Este important ca diagnosticul să fie efectuat de către un medic veterinar cu experiență, iar gestionarea cazurilor să se facă în conformitate cu ghidurile de control al bolii și de biosecuritate pentru a preveni răspândirea infecției în întregul efectiv.

Tratamentul și gestionarea leucozei enzootice bovine

Din păcate, nu există un tratament specific sau o modalitate de vindecare completă pentru leucoza enzootică bovină. Gestionarea acestei boli se concentrează în principal pe controlul și reducerea răspândirii virusului în cadrul efectivelor de bovine.

Iată câteva aspecte importante ale gestionării acestei afecțiuni:

Identificarea și izolarea animalelor infectate: Animalele confirmate ca fiind infectate cu virusul leucozei bovine ar trebui să fie izolate și separate de cele sănătoase pentru a reduce riscul de transmitere a bolii;
Controlul vectorilor: Este important să se reducă expunerea animalelor la vectorii care pot răspândi virusul. Acest aspect poate include gestionarea insectelor care pot transporta virusul și evitarea utilizării echipamentelor medicale nesterilizate care ar putea transmite infecția de la un animal la altul;
Testare și monitorizare regulată: Efectuarea testelor serologice și/sau a testelor PCR pe baza unor programe de monitorizare regulate poate ajuta la identificarea și izolarea animalelor infectate. Acest lucru este crucial pentru prevenirea răspândirii bolii în întregul efectiv;
Educație și conștientizare: Furnizarea de informații și educație fermierilor și personalului de îngrijire a animalelor cu privire la leucoza enzootică bovină, modul său de transmitere și măsurile de control poate ajuta la prevenirea și gestionarea bolii;
Gestionarea bună a efectivului: Îmbunătățirea practicilor de gestionare a efectivului, cum ar fi izolarea animalelor noi, testarea regulată a animalelor și menținerea unui mediu igienic pot contribui la reducerea riscului de transmitere a bolii.

În cele din urmă, prevenirea răspândirii leucozei enzootice bovine este adesea mai eficientă decât tratamentul ulterior. Implementarea unor măsuri eficiente de biosecuritate și monitorizarea regulată a efectivului sunt esențiale pentru gestionarea acestei boli în cadrul fermei.

Prevenirea leucozei enzootice bovine

Prevenirea leucozei enzootice bovine este esențială pentru controlul răspândirii bolii. Măsurile preventive includ vaccinarea animalelor în fermele cu risc crescut, menținerea unui control strict al biosecurității, izolarea și testarea animalelor suspecte, și gestionarea adecvată a animalelor infectate sau expuse. În plus, este important de menționat că animalele depistate cu leucoză enzootică bovină și sacrificate primesc compensații financiare din partea statului român, încurajând astfel raportarea și gestionarea adecvată a bolii.

Așadar, prin aplicarea acestor măsuri în mod riguros și constant, fermierii pot reduce riscul de apariție și răspândire a leucozei enzootice bovine în cadrul fermei lor, contribuind astfel la menținerea sănătății și productivității animalelor și la protejarea industriei zootehnice.