Cum poți preveni acidoza ruminală în fermele de bovine Angus

Acidoza ruminală poate apărea în două forme principale: acută și subacută (SARA). Diferențele dintre ele sunt esențiale pentru a înțelege riscurile și pentru a adopta cele mai bune strategii de prevenire.

Acidoza acută este o situație critică și apare atunci când pH-ul ruminal scade sub 5,0. Este declanșată adesea de consumul brusc și excesiv de cereale sau alte surse bogate în amidon. Animalul intră rapid în stare de disconfort sever, cu simptome evidente precum apatie extremă, diaree apoasă, deshidratare și chiar imposibilitatea de a se ridica. Aceasta este o urgență veterinară și, netratată, poate duce la moarte.

Acidoza subacută (SARA – Sub Acute Ruminal Acidosis) este mult mai des întâlnită în ferme, mai ales acolo unde animalele primesc rații cu multe concentrate. În acest caz, pH-ul variază în intervalul 5,5–5,8, ceea ce afectează progresiv microbiota ruminală. Deși mai puțin dramatică decât forma acută, SARA reduce eficiența digestiei, încetinește creșterea și afectează producția.

Diferența de impact se vede și între fermele de carne și cele de lapte: în fermele de carne, pierderile apar prin scăderea indicilor de creștere, iar în fermele de lapte prin reducerea producției și calității laptelui.

Cauzele principale ale acidozei ruminale

Acidoza ruminală este o problemă complexă, dar marea majoritate a cazurilor pot fi prevenite printr-un management corect al furajării. 

Iată cele mai frecvente cauze:

Rații bogate în cereale și sărace în fibre

Cerealele sunt bogate în amidon, care fermentează rapid în rumen. Dacă raportul dintre fibre și concentrate nu este bine echilibrat, se produce o cantitate mare de acizi, ceea ce duce la scăderea pH-ului și la instalarea acidozei.

Schimbări bruște în furajare

Trecerea rapidă de la o rație bogată în fibre la una bogată în concentrate destabilizează microbiota. Rumenul are nevoie de timp pentru a adapta flora microbiană la un alt tip de hrană.

Lipsa furajelor fibroase de calitate

Fânul și silozul cu structură corectă sunt esențiale pentru stimularea rumegării. Rumegarea determină secreția de salivă, un tampon natural care menține pH-ul la valori normale.

Aport insuficient de rumegare

Dacă animalele nu rumegă suficient, producția de salivă scade, iar aciditatea din rumen crește. Acest lucru apare adesea în spații înghesuite sau în lipsa unei rații structurale.

Supraalimentarea accidentală

Când animalele scapă la boabe sau la tainuri bogate în amidon, pH-ul poate scădea rapid, iar riscul de acidoză acută devine ridicat.

Furaje prea mărunțite

Fibrele scurte nu stimulează rumegarea suficient. Totodată, furajele fine fermentează mai repede, crescând riscul de acidifiere.

Aport insuficient de apă

Apa ajută la menținerea echilibrului digestiv. Un consum redus poate afecta tranzitul și digestia, favorizând acumularea acidului la nivel ruminal.

Semne clinice și comportamentale la care să fii atent

Recunoașterea timpurie a acidozei ruminale este crucială pentru a preveni agravarea problemei. Iată simptomele comune:

• Apatie și lipsa poftei de mâncare: animalul devine vizibil mai letargic, nu se apropie de jgheab și consumă mai puțin furaj;
• Rumegare redusă: un semn major al dezechilibrului digestiv; vacile sănătoase ar trebui să rumege în 55–60% din timp;
• Scaune moi sau diaree spumoasă: indică fermentație excesivă în rumen;
• Gaze în exces (vaci „umflate”): uneori apare și timpanism secundar acidozei;
• Picioare rigide și semne de disconfort: cauzate de efecte sistemice ale acidificării;
• Scăderi bruște în producție sau ritm de creștere: ina dintre cele mai costisitoare consecințe în fermele comerciale.
  

Monitorizarea zilnică a comportamentului animalelor este esențială pentru a depista aceste semne din timp.

Diagnostic: cum îți dai seama dacă vaca are acidoză

Diagnosticul acidozei ruminale se bazează atât pe observație, cât și pe teste practice:

• Observarea comportamentului: primul indiciu vine din felul în care animalele mănâncă, rumegă și se mișcă;
  
• Măsurarea pH-ului ruminal: se poate realiza prin sondă sau rumenocenteză. Valorile sub 5,8 indică risc de SARA, iar sub 5,0 semnalează acidoză acută;
• Testele rapide: rumenocenteza este o metodă eficientă pentru evaluarea corectă a pH-ului;
• Analiza fecală: prezența particulelor de cereale nedigerate indică fermentație incompletă și digestie deficitară;
• Monitorizarea furajului și rației: analiza zilnică a structurii furajelor ajută la identificarea riscurilor înainte ca animalele să fie afectate.
  

Tratamentul acidozei ruminale

Tratamentul depinde de severitatea afecțiunii.

În cazurile acute, este o urgență și este necesară intervenția imediată a medicului veterinar. Acesta poate administra:

• Bicarbonat de sodiu pentru tamponarea rapidă a pH-ului
• Lichide intravenoase pentru corectarea deshidratării și a dezechilibrelor electrolitice
• Antiinflamatoare, doar la recomandarea medicului, pentru reducerea inflamației sistemice
• Culturi de drojdii și probiotice pentru repornirea fermentației normale
• În caz de bloating sever, poate fi necesară evacuarea gazelor – intervenție ce trebuie realizată exclusiv de veterinar
  

În cazurile ușoare sau moderate, tratamentul vizează:

• Reducerea imediată a aportului de cereale
• Oferirea de fân grosier în cantități mari
• Administrarea de tamponanți sau probiotice pentru reechilibrarea rumenului
• Creșterea accesului la apă

Scopul este reluarea rumegării și restabilirea echilibrului microbian.

Prevenirea acidozei ruminale – măsuri esențiale în fermă

Furajarea corectă

• Asigură un nivel adecvat de NDF (fibre nedigerabile) pentru stimularea rumegării
• Folosește fân de bună calitate, cu structură lungă
• Introdu cerealele treptat, în special la vițeii în îngrășare sau în perioadele de tranziție
• Evită rațiile excesiv de bogate în amidon, care pot destabiliza pH-ul ruminal
  

Managementul rumegării

• Asigură spațiu suficient la jgheab pentru a preveni competiția și supraalimentarea
• Oferă un timp adecvat de hrănire, astfel încât animalele să nu mănânce prea repede
• Observă zilnic rumegarea: animalele sănătoase trebuie să rumegă cel puțin 55–60% din timp
  

Monitorizarea zilnică

• Verifică zilnic consumul de apă, o componentă critică
• Analizează starea fecalelor pentru a depista digestia incompletă
• Monitorizează activitatea și comportamentul
• Evaluează consistența furajului și nivelul de fibre
  

Suplimente utile

• Drojdii vii, pentru stabilizarea fermentației
• Tamponanți, precum bicarbonatul
• Probiotice, pentru menținerea echilibrului microbian
  

O strategie preventivă bine implementată reduce semnificativ riscul de acidoză și crește eficiența furajării.

De ce rasa Angus este mai rezistentă la tulburări digestive

Rasa Aberdeen Angus este recunoscută pentru robustitatea și adaptarea sa naturală la furajele fibroase. Animalele din această rasă au o reziliență metabolică superioară, o eficiență excelentă a conversiei furajelor și un sistem digestiv capabil să valorifice foarte bine pășunile și furajele grosiere.

Această adaptare istorică la pășunat face ca Aberdeen Angus să fie mai puțin predispus la tulburări digestive, comparativ cu rasele hiper-specializate. Totuși, chiar și la această rasă, rațiile prea bogate în amidon sau managementul defectuos pot declanșa acidoza ruminală.

Întrebări frecvente despre acidoza ruminală

Ce furaje cresc riscul de acidoză ruminală?

Furajele bogate în amidon, precum porumbul, grâul și orzul, cresc semnificativ riscul de acidoză atunci când sunt administrate în cantități mari sau fără fibre adecvate. De asemenea, furajele prea mărunțite sau concentratele administrate brusc pot destabiliza pH-ul ruminal.

Cum îți dai seama rapid că o vacă are acidoză?

Primele semne sunt apatia, lipsa poftei de mâncare și reducerea rumegării. Dacă observi scaune moi, balonare sau un comportament diferit de cel obișnuit, este indicat să verifici imediat furajarea și să contactezi medicul veterinar.

Ce diferență există între acidoză și timpanism?

Acidoza este o problemă metabolică, caracterizată prin scăderea pH-ului ruminal din cauza fermentației rapide. Timpanismul (bloating) este acumularea de gaze în rumen. Acesta poate apărea ca simptom secundar în acidoză, dar poate avea și alte cauze, cum ar fi blocajele esofagiene sau fermentația spumoasă din pășuni bogate în leguminoase.

Concluzie – primele ore contează cel mai mult

Acidoza ruminală este o problemă gravă, dar în mare parte prevenibilă. Primele ore după apariția simptomelor sunt critice, iar o intervenție promptă poate salva viața animalului și reduce pierderile economice. Monitorizarea zilnică, furajarea corectă și înțelegerea funcționării rumenului sunt elemente esențiale pentru menținerea unui efectiv sănătos.

Un management adecvat al fibrelor, introducerea treptată a cerealelor și utilizarea suplimentelor benefice sunt pași simpli, dar eficienți, pentru a preveni acidoza în fermele Angus.

Menține-ți animalele sănătoase și ferma productivă. Intră pe aberdeenangus.ro și află cum te putem ajuta cu genetică Angus premium și recomandări adaptate nevoilor tale.